S-a născut la Focşani, în 1818, şi primul care i-a pus pensula în mână şi l-a iniţiat în arta picturii a fost unchiul său dinspre mamă, Nicolae Teodorescu, zugrav de biserici. În cei 76 de ani de viaţă, Gheorghe Tattarescu a pictat 52 de biserici şi a fost considerat cel mai mare pictor religios al timpului său.
Tattarescu fusese încurajat de episcopul Chesarie al Buzăului, care îi încredinţase lui Nicolae Teodorescu zugrăvirea unor biserici ca "Sfinţii Apostoli" de la Mănăstirea Ciolanu. Aici şi-a început Gheorghe Tattarescu ucenicia, la vârsta de nouă ani, ajutându-şi unchiul. La "şcoala de zugrăvie" înfiinţată de Chesarie la Buzău, tânărul Tattarescu se dovedise cel mai talentat şi mai sârguincios dintre elevi. Chesarie a fost cel care l-a trimis în 1845 la Roma, cu o bursă anuală de 150 de galbeni. După câţiva ani de studii, Gheorghe Tattarescu s-a întors în 1851 în patrie, devenind unul dintre cei mai mari participanţi în viaţa artistică a ţării.
MĂNĂSTIREA GHIGHIU
Una dintre bisericile la care a lucrat Tattarescu este cea a Mănăstirii Ghighiu, aflată în apropierea Ploieştiului. "Pictura a fost realizată de Gheorghe Tattarescu în 1864, iar biserica a fost sfinţită în 1866", ne-a spus maica Eupraxia, stareţa acestei mănăstiri. La Ghighiu sunt pictaţi numai sfinţi, deoarece la acea vreme mănăstirea era de călugări, Ghighiu devenind mănăstire de maici în 1952. Mănăstirea datează din secolul al XVI-lea, terenul pe care este aşezată fiind donaţia unui anume logofăt Coresi. Mănăstirea e renumită astăzi mai ales pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care, potrivit stareţei Eupraxia, a fost adusă din Siria şi datează din secolul al XVI-lea. Potrivit Aurei Popescu, coordonatoare a Muzeului Gheorghe Tattarescu din Bucureşti, în 1864, pictorul a mai zugrăvit, pe lângă biserica de la Ghighiu, şi biserica "Olteni" din Bucureşti, precum şi biserica "Grecească" din Giurgiu.
În acelaşi an se deschidea Şcoala de Belle-Arte din Capitală, unde Tattarescu devenea profesor de pictură.
CEL MAI MARE
Istoricul şi criticul George Oprescu spune că, pe vremea sa, Tattarescu era considerat "cel mai mare pictor religios, lucru de care era şi el convins, cu toate că era un om modest. Conştiinţa sa de meşteşugar onest, credinţa sa reală, dar fără avânt, educaţia sa italiană, totul contribuia ca să-l facă să prefere picturilor bătrâne, uitate prin mănăstiri, acea artă calmă, lucioasă, linsă, dulceagă şi banală pe care o adusese din Italia".
CRITICI
Criticul se arată însă nemilos faţă de pictura religioasă a lui Tattarescu. "Compoziţiile erau... o repetiţie searbădă şi stereotipă a aceloraşi scene, cu personaje fără trup şi fără formă, lipite de fondul tabloului, la care, de la un caz la altul, numai culoarea draperiilor era schimbată. Unul din cercetătorii din ultimul timp al artei lui Tattarescu a putut ajunge la concluzia că ar fi vorba de o execuţie cu şablonul şi că numai obrajii sfinţilor ar fi pictaţi individual.
Despre artă înaltă, simţire şi sinceritate, nu poate fi vorba". Criticată sau nu, pictura bisericească nu este singura moştenire lăsată de Tattarescu. În 1851, la Paris, pictorul a realizat, în trei variante, portretul lui Nicolae Bălcescu, cu un an înainte de moartea acestuia. Una dintre variante se află la Academia Română, alta la Muzeul "Gheorghe Tattarescu", iar a treia la Muzeul Naţional de Artă.
O activitate monumentală
După reîntoarcerea în ţară, în 1853, primul contract semnat pentru zugrăvirea unui locaş de cult a fost în cazul bisericii Oteteleşanu din Măgurele. În acelaşi an, în iulie, încheie un alt contract, pentru pictarea Bisericii Zlătari din Bucureşti.
Urmează bisericile Cetăţuia de lângă Râmnicu-Vâlcea, precum şi bisericile Mănăstirii Bistriţa şi Râmnicului. În 1856 pictează biserica de la Târgşorul Nou, de lângă Ploieşti. Între 1858 şi 1860 pictează Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucureşti, biserica de la Brânceni din Teleorman, paraclisul Mănăstirii Antim, realizează picturile murale de la biserica Creţulescu din Bucureşti şi paraclisul Sf. Ioan din curtea Mănăstirii din Câmpulung.
Între 1860 şi 1863 pictează biserica familiei Oteteleşanu de pe moşia Funda, biserica Creţulescu din Târgovişte şi Biserica Mănăstirii Mărgineni.
În 1867, Tattarescu a pictat, împreună cu elevii săi de la Şcoala de Belle-Arte, Biserica Oţetari din Bucureşti şi termină zugrăvirea bisericii Băleni din Prahova, pictează Biserica Sfântul Nicolae Şelari, precum biserica din Clejani.
În 1871 a pictat biserica Colţea din Bucureşti, ctitorie a Spătarului Mihai Cantacuzino. În 1874 a pictat Biserica Sfântul Ilie din Bucureşti. În 1877, a pictat biserica Ionaşcu din Slatina şi capela Azilului "Elena Doamna". În 1878 a pictat capela generalului Florescu din Sinaia, iar în 1880 biserica Sfânta Vineri din Ploieşti.
Ultimul lăcaş de cult la care a lucrat Tattarescu a fost biserica Sfântul Ilie din Craiova (date furnizate de Aura Popescu, coordonator al Muzeului Gheorghe Tattarescu).
În cinstea acestui mare artist Liceul nostru si-a luat numele "Gh. Tattarescu"
Mai jos puteti regăsi casa și câteva din lucrările maestrului:
